antimaterie
o actriță slăbuță își dă jos hainele
se apleacă și ține de mână
un spectator
doi spectatori
trei
patru
și nu înțelege totuși nimic
nici ei nu înțeleg
regia plânge
ești-un-om-bolnav-ieși-afară-din-peșteră
se lasă seara
mâine jucăm din nou
andrei va sta în primul rând sperând că îl va alege pe el
ce parodie
godot e femeie, proștilor
și scuipă acolo unde ieri săruta cu respirația între-tăiată
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
#
un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu