nu mă simt în largul mării
nasu-mi crește nu-i minciună ochii-mi merg pe dinainte
lacăt gura și departe inima bate-ntr-o tobă
africanii mă mănâncă înăuntru sărbătoare
în afară în vâltoarea ochilor ce valuri poartă
tu nu vezi nu-ți pasă nu știi drumul dinăntrul meu
pune mâna pe pistoale și mai lasă poezia
fierbe apa, pune masa, bate-n piatră cu ciocanul
să se vadă cine-n casă mută munții colo-colo
caraghioși ne sunt poeții
de le dai în mâna pana fac minuni lumină coruri
dar femeia câteodată îi oprește-n prag năuci
râd că-ți râde poezia neîndemânarea vine
din lipsă de exercițiu viața nu așteaptă
stop
cel puțin de dimineață
și picturile și ochii
plânsul scoate poezia
acul cuiul simetria
sens nu pune înainte și așteaptă
o să vină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu