sfârșesc și încep anii foarte bine
în rest o dau în
baruri
tipul festiv mereu cu pâinile la vedere ochii mari
să petrecem pe muzica mea
aici acum
când se lasă lumina și crocodilii se întorc din nou
acasă
mimul plânge știind că e ultimul din breasla sa
viorile râd de el
pereții se apropie din ce în ce
mai mult
tavanul e cain
peste umerii căruia nu mai poate așterne nimic
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu