vorbesc și eu cu pereții stai liniștit
suntem atât de mulți în lagărul-de-neclintit
aceleași gunoaie vor votul le-arăt scrotul
ține minte, porcule, poezia mea nu-i troacă scoate-ți botul
vă întrebați de ce îngerii cântă rap
i-ați călcat pe cap scăpând șarpele
și-acum se târăște fericit otrăvind pe rând toate-apele
nu mai sunt de mult în apele mele pește secționat
impostorii joac-același număr și aplaud
în jocul lor murdar nu știu ce caut
un copil îmi întinde mâna nu l-am mai văzut pe-aici
mă-ntorc acasă vorbesc cu un arici și totul parcă-i mai senin
rămân în balonul mai de săpun ce praf divin
era să mor dar încă mă mai țin
voi stați în berării
eu cânt cu greierii
duminică, 8 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu