în sfârșit o femeieee, între-atâtea pungi
de plastic
și șarpele aurel era acolo, după servietă
aștepta să-și înceapă ziua
și toate proastele râd la poezia asta
nu, n-am nimic cu femeile, așa e poezia
din păcate n-am nimic cu femeile, așa e poezia
dacă de azi o să te prezinți c.anaru
și dup-aia o să zici că vine de la
ana rusu
vor crede toți că ești dilăr și-or să te salte
salte seamănă cu saltele
în poezie totul e posibil și saltelele țin
oricât vrei
sâmbătă, 14 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu