miercuri, 25 decembrie 2013

doi zece

toată lumea știe că-n românia viața e greu ca un taler pe tâmpla lui iisus
nu-ți mai fă poze cu sfinții minciuna are picioare scurte dă pantofii jos când intri la mine-n minte
las-o-așa cain seamănă căpșuni și plânge îl roade singurătatea nu se poate sinucide nu se poate întâlni cu dumnezeu 
îți dai seama ce blestem ordinar usturoi ustură neființa mă repet ca un blitz în ziua nunții 
ține-mă de pâine ridică-te statuie beijing cumpănă caras severin iubește-mă ca pe mă-ta murgul iubirii 
capete de coșciug dă-mi niște cuie și te las aici râzând că oricum ce mai contează o secundă-n plus 
sau în minus nu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

sunt un con cu şapte capete destinul de pe ultima petală sunt frica sunt ultima seringă sunt fericirea aia care nu mai trece sunt tot c...