toată lumea știe că-n românia viața e greu ca un taler pe tâmpla lui iisus
nu-ți mai fă poze cu sfinții minciuna are picioare scurte dă pantofii jos când intri la mine-n minte
las-o-așa cain seamănă căpșuni și plânge îl roade singurătatea nu se poate sinucide nu se poate întâlni cu dumnezeu
îți dai seama ce blestem ordinar usturoi ustură neființa mă repet ca un blitz în ziua nunții
ține-mă de pâine ridică-te statuie beijing cumpănă caras severin iubește-mă ca pe mă-ta murgul iubirii
capete de coșciug dă-mi niște cuie și te las aici râzând că oricum ce mai contează o secundă-n plus
sau în minus nu
miercuri, 25 decembrie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
where's everybody
in a village counting the circus employs on a lake, waiting the first circle in the summer, having no thoughts but not here i managed to let...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu