toată lumea știe că-n românia viața e greu ca un taler pe tâmpla lui iisus
nu-ți mai fă poze cu sfinții minciuna are picioare scurte dă pantofii jos când intri la mine-n minte
las-o-așa cain seamănă căpșuni și plânge îl roade singurătatea nu se poate sinucide nu se poate întâlni cu dumnezeu
îți dai seama ce blestem ordinar usturoi ustură neființa mă repet ca un blitz în ziua nunții
ține-mă de pâine ridică-te statuie beijing cumpănă caras severin iubește-mă ca pe mă-ta murgul iubirii
capete de coșciug dă-mi niște cuie și te las aici râzând că oricum ce mai contează o secundă-n plus
sau în minus nu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
am dus multe războie la 5 am despre care dimineața nu mai avea sens să scriu în patul meu în capul meu doar eu și victoriile imaginare r...
-
face me with courage said fear
-
every morning every night when the stars smile back at me strowberies tiny bells a few eyes blinking colorful hands embracing all there is f...
out
mi-e teamă că durerea o să mă transforme într-un cerb cu coroana spartă în fond ce e în neregulă cu asta e-n neregulă dacă trăiești iar și ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu