toată lumea știe că-n românia viața e greu ca un taler pe tâmpla lui iisus
nu-ți mai fă poze cu sfinții minciuna are picioare scurte dă pantofii jos când intri la mine-n minte
las-o-așa cain seamănă căpșuni și plânge îl roade singurătatea nu se poate sinucide nu se poate întâlni cu dumnezeu
îți dai seama ce blestem ordinar usturoi ustură neființa mă repet ca un blitz în ziua nunții
ține-mă de pâine ridică-te statuie beijing cumpănă caras severin iubește-mă ca pe mă-ta murgul iubirii
capete de coșciug dă-mi niște cuie și te las aici râzând că oricum ce mai contează o secundă-n plus
sau în minus nu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
uneori am senzatia ca esti aici ma privesti rabdatoare si astepti sa ma repar
-
am dus multe războie la 5 am despre care dimineața nu mai avea sens să scriu în patul meu în capul meu doar eu și victoriile imaginare r...
-
e 4:21 latră pare la fel ca mine mirosul mochetelor de vis a vis se simte încă zenobia încă strigă după ajutor rulată într-un covor în ...
funeralii
cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu