miercuri, 25 decembrie 2013

trei zece

n-ai fi zis asta când mi-ai văzut ochii de plumb de mare mie-mi e frică de-nălțime și de apă și de lapte și de moarte oricum
mi-ai dat ciocolată acum rimele vin de la sine ca o ploaie de meteoriți de ce mă minți scriitorule de ce mă minți știm cu toții ești copilul ce nu ajunge la cutia cu bomboane cu rom venom
ca să rămână cu mine-n oastea asta departe departe sunt atât de mică că mă pierd în capetele proștilor de dincoace de geamandură
sunt atât de femeie că mă pierd da mă țin tare ca și cum toți sunteți la fel de nimeni și trebuie să vă tai chitanță la intrare
ce tare e poemul ăsta despre dragostea purtată reciproc în marsupiu vișiniu vin și eu femeia-toartă fardurile lui petru
intră acum nu vede nimeni aici avem de toate nu vede nimeni o să fie oricum prea târziu stai liniștit oricum aici 
sunt destul de singur zi-mi o epigramă sau te ard cu țigara sau te trimit în iad sau ia ieși afară din camera mea și stă
și plânge și rinocerii și dinozaurii și peștii și proștii râd la fereastră petru cine cu cine seamănă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

funeralii

cerc închis într-un apartament ce seamănă cu o cameră de hotel pe același palier cu tine, îngerul tău păzitor și alți câțiva pieteni preg...