trilogie concretă

1.

din capcană
rescrie-l ca pe o rană unsă cu sare
poemul - o auroră neterminată
îngeri rătăciţi pe pământ deprinşi cu muzica, pictura
şi celelalte nenorociri

un nod în jurul gâtului meu și
o lebădă ne înjura pe amândoi
ne scuipă când pe unul când pe celălalt vrea
să o ducem la ea acasă
noi nu ştim unde e acest-acasă-al-ei/ o mai amânăm câteva nopţi

din carne de cal
calup publicitar
karma face spume la gură
gamba îngerului/ iarna rămânem înăuntru
inauguram plini de zoaie ceva ce semănă cu nefericirea



2.

nimeni nu mă înţelege în oraşul ăsta
am glumit nimeni nu mă citeşte nu mă spăla nu-mi linge rănile
nu trebuia să pleci alergând de frică
eu ascultându-l pe george care-mi şopteşte
există pe lumea asta oameni care se tem de electricitate şi de maşini

o să rămânem blocaţi în benzinărie
o sinucidere ratată
apă plată ulei de floarea soarelui
cât de rău arăţi, omule
oglinda schimonosindu-se

scriu cu ardoare
eu sunt shakespeare de data asta
dar nimeni în afară de tine nu-nţelege
ocheanul ăsta ploile mă vor înghiţi

nu scriu despre apocalipsă şi iubiri
de câteva zile
dar nimeni în afară de tine
nimeni în afară de mine



3.

femeie nebună cu ochii la lună
cu ochii la stele
poate-ţi bag în găurile din piept niște andrele de catifea
te văd cum mesteci cearşafuri la micul dejun şi-i spui motanului n-am fost eu
n-am fost eu, viaţa, n-am fost eu, poezie a deznădejdii, n-am fost eu
şi mai zdrobeşti în mâinile tale un ou de pasăre
şi crezi că nu te mai iubesc, dar femeile nu ştiu ce e credința
nu ştiu să piardă nu ştiu să scrie
cu ochii la stele crezi
că mă joc de-a v-aţi ascunselea de-a podul de piatră de-a sărutul inefabil
ah! adevărul e atât de departe de tine
porii ăia nedumeriţi numără-mi bătăile/ inundaţie la etajul de vizavi
vecinul de la patru deducţie logică îmi cade părul îmi spui nu-i nimic
nu-i nimic nu-i nimic