1.
din capcană
rescrie-l ca pe o rană unsă cu sare
poemul - o auroră neterminată
îngeri rătăciţi pe pământ deprinşi cu muzica, pictura
şi celelalte nenorociri
un nod în jurul gâtului meu și
o lebădă ne înjura pe amândoi
ne scuipă când pe unul când pe celălalt vrea
să o ducem la ea acasă
noi nu ştim unde e acest-acasă-al-ei/ o mai amânăm câteva nopţi
din carne de cal
calup publicitar
karma face spume la gură
gamba îngerului/ iarna rămânem înăuntru
inauguram plini de zoaie ceva ce semănă cu nefericirea
2.
nimeni nu mă înţelege în oraşul ăsta
am glumit nimeni nu mă citeşte nu mă spăla nu-mi linge rănile
nu trebuia să pleci alergând de frică
eu ascultându-l pe george care-mi şopteşte
există pe lumea asta oameni care se tem de electricitate şi de maşini
o să rămânem blocaţi în benzinărie
o sinucidere ratată
apă plată ulei de floarea soarelui
cât de rău arăţi, omule
oglinda schimonosindu-se
scriu cu ardoare
eu sunt shakespeare de data asta
dar nimeni în afară de tine nu-nţelege
ocheanul ăsta ploile mă vor înghiţi
nu scriu despre apocalipsă şi iubiri
de câteva zile
dar nimeni în afară de tine
nimeni în afară de mine
3.
femeie nebună cu ochii la lună
cu ochii la stele
poate-ţi bag în găurile din piept niște andrele de catifea
te văd cum mesteci cearşafuri la micul dejun şi-i spui motanului n-am fost eu
n-am fost eu, viaţa, n-am fost eu, poezie a deznădejdii, n-am fost eu
şi mai zdrobeşti în mâinile tale un ou de pasăre
şi crezi că nu te mai iubesc, dar femeile nu ştiu ce e credința
nu ştiu să piardă nu ştiu să scrie
cu ochii la stele crezi
că mă joc de-a v-aţi ascunselea de-a podul de piatră de-a sărutul inefabil
ah! adevărul e atât de departe de tine
porii ăia nedumeriţi numără-mi bătăile/ inundaţie la etajul de vizavi
vecinul de la patru deducţie logică îmi cade părul îmi spui nu-i nimic
nu-i nimic nu-i nimic
Se afișează postările cu eticheta masini. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta masini. Afișați toate postările
luni, 24 septembrie 2012
trilogie concretă
Etichete:
andrele de catifea,
concreta,
electricitate,
gamba,
george,
ingeri,
ingerului,
masini,
n-am fost eu,
nu-i nimic,
ocheanul,
poeme,
rataciti,
shakespeare,
trilogie,
versuri,
zoaie
luni, 26 decembrie 2011
Mircea şi geamănul
maşini
ateneuri
caberneturi
mi se face rău când îţi aud paşii în apartamentul de vizavi
ca un n-am să mai plec niciodată de aici
nu ne privim ochi în ochi cu nicio ocazie
duci gunoiul la ore ştiute numai de tine
scriu sau telefonez numai atunci când ştiu
că nu mă poţi auzi
bretelele tale nesfârşite
necuvintele
înjurăturile mele ce stau motototlite asemeni unor copii bolnavi
de inimă
intru pe fereastră
intru pe unde mi se dă voie
intru ce altceva să fac
nu e ca şi cum m-aţi vedea
ard anotimpurile cu o brichetă primită de la mama
mă bucur pentru fiecare rând ieşit
din maşina asta de vise
iar din tine cresc flori galbene
melc netrebnic
cu limba ascunsă înăuntru
duminică murim împreună
fără să ştii
de-asta ţi se opreşte mereu ceva în coşul pieptului
fir-ar a dracului
doar ca să sară înapoi după câteva ore
albă ca un sfârşit pe care putem pune buzele
un cal de rasă
un freamăt
deşi nu mai ştii cine sunt
deşi nu mai ştiu ce cauţi în amintirile mele
s-o isprăvim
am să-mi uit dinţii acasă
şi-am să mă plimb aşa
dezvelit de mine
prin parcuri
prin târguri
inimă de vânzare
inimă
păcatul n-a ajuns încă la mine
luaţi
luaţi săturaţi-vă
ateneuri
caberneturi
mi se face rău când îţi aud paşii în apartamentul de vizavi
ca un n-am să mai plec niciodată de aici
nu ne privim ochi în ochi cu nicio ocazie
duci gunoiul la ore ştiute numai de tine
scriu sau telefonez numai atunci când ştiu
că nu mă poţi auzi
bretelele tale nesfârşite
necuvintele
înjurăturile mele ce stau motototlite asemeni unor copii bolnavi
de inimă
intru pe fereastră
intru pe unde mi se dă voie
intru ce altceva să fac
nu e ca şi cum m-aţi vedea
ard anotimpurile cu o brichetă primită de la mama
mă bucur pentru fiecare rând ieşit
din maşina asta de vise
iar din tine cresc flori galbene
melc netrebnic
cu limba ascunsă înăuntru
duminică murim împreună
fără să ştii
de-asta ţi se opreşte mereu ceva în coşul pieptului
fir-ar a dracului
doar ca să sară înapoi după câteva ore
albă ca un sfârşit pe care putem pune buzele
un cal de rasă
un freamăt
deşi nu mai ştii cine sunt
deşi nu mai ştiu ce cauţi în amintirile mele
s-o isprăvim
am să-mi uit dinţii acasă
şi-am să mă plimb aşa
dezvelit de mine
prin parcuri
prin târguri
inimă de vânzare
inimă
păcatul n-a ajuns încă la mine
luaţi
luaţi săturaţi-vă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea