călătoria asta cu gust de pământ
cine ştie unde eşti
cine ştie cine
sunt
câte respiraţii mai avem de suportat de-acum
cine ştie ce brichetă o să-mi faci cadou să-mi aprind creierii
ce tutun va exista atunci pentru un piept curat ca o lacrimă
cum vor arăta lacrimile, gurile
cine îmi va scrie mie poezii concurând (cu-ale mele)
cine mă va aştepta în pat spunându-mi acum nu mai eşti singur n-am să-ţi fac capul calendar şi n-am să plec
cine ştie să-mi spună şi mie: dau la schimb
o brichetă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
oamenii mici
se face că trecutul mă pândește se face că eu sunt trecutul care mă pândesc îmi fuge mintea pentru că mintea nu poate fi prinsă de nimeni al...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu