miercuri, 12 septembrie 2012

L

clipesc a turbare
ca o pasăre rară din timpul celui de-al treilea război
mondial

morţii aruncă pământ peste rănile lor veştede
şi unul câte unul îşi opresc maxilarele
țestele le-abundă de numărători
By la
Etichete: , , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • #
    sunt sensibil ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer  ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin   ca un mare baladin   ca u...
  • kantgrene
    într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
  • remediu kp10
    la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...

#

când câmpul cântă cresc arbori