miercuri, 12 septembrie 2012

L

clipesc a turbare
ca o pasăre rară din timpul celui de-al treilea război
mondial

morţii aruncă pământ peste rănile lor veştede
şi unul câte unul îşi opresc maxilarele
țestele le-abundă de numărători
By la
Etichete: , , , , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • remediu kp10
    la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
  • kantgrene
    într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
  • _ jaloane
    am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...

cocor

mă uit la tine cum stai pe călcâie  asta e o invitație, de aici se zboară  în brațele tale e bine  poate oamenii se despart, unul ia zidul c...