miercuri, 28 decembrie 2011

*sub o pernă plină de fulgi ilinca

ce ciudat
din câte pagini am
pe-atâtea nu le recunosc
şi totuşi ele mă cunosc
mă salută mereu
şi toată lumea mă ocheşte

nu mai ştii cine eşti
şi ce mai cauţi în lume/ pierde-te
lui dumnezeu nu-i mai pasă de tine/ilinca/nu mă (mai) citi
eu şi obsesiile mele
eu şi oboselile mele
eu nu dorm nopţile. căci nu mai suport traiul cu mine însumi

am luat în greutate iar
banca a doua jar pe tălpi
salată, perne moi
de voi nu vreau să mai aud
nimic
de mine

cine ştie
cine-mi va găsi
umerii ca o streaşină sub care să te-aşezi
te legi de mine ca un scâncet noduros
dar zi-mi
pe cine-aştepţi

6 comentarii:

  1. Ma bucur ca esti la fel:)...La multi ani si fie ca anul care o sa vina sa aduca poetilor dubla inspiratie:)

    RăspundețiȘtergere
  2. La un mesaj întru prosperitatea poeţilor zău că nu m-aşteptam. Aşa să fie! Deşi nici gândul unui super-roman nu mă supără.
    Dumneata n-ai facebook, nu-i aşa?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ba da...am..l-am reactivat:)...stanciu flavia, asa il gasesti)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am găsit pe cineva, dar nu cred că eşti tu.

    RăspundețiȘtergere
  5. nu am primit nimic...da-l tu pe al tau.....iute un link, poate merge:-?? : http://www.facebook.com/profile.php?id=100000323882552&ref=tn_tnmn

    RăspundețiȘtergere

poate tu erai

poate tu erai - cunoscut și mă tot strigai să vin să te ascult poate tu erai - neștiut și mă tot chemai să vin să-ți cânt poate tu erai auzi...