te supui
faci ochii mari
te trânteşti pe pat
şi aştepţi
nu scoţi o vorbă
asta ar fi cea mai mare greşeală iar tu
nu eşti ultimul
nătăfleţ
tremuri puţin
neştiind ce-o să se mai întâmple şi de data asta
cu ochi rugători acum
ai vrea să-i spui ceva important
nu mai e timp
niciodată n-a fost
se va ridica şi va pleca
înainte-ţi va zâmbi şi va spune
ne mai vedem
asta voiai să-mi spui şi tu, nu-i aşa?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu