pământul ne scuipă pe limba lui
cerul e limita
ca-ntr-un film prost
ce nu ştie absolut nimic despre Japonia
detest bobul de orez din raţiuni personale
vizavi cineva mă aşteaptă
cu un maldăr de volume
de poe.zie
o amân azi
o amân mâine
vine toamna
iarna nu se lăsa nici ea
te-aş chema aşa cum
sau aşa cum
poeziile nu înseamnă nimic
rămân aşadar în paturi străine
nemaisperând să mă salveze cineva
cel puţin acum nu mă vezi
cel puţin acum nu mă poţi vedea
silabiseşte copilul
îndesând în haină
o bucată de pâine
marți, 20 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu