cal de rasă, animalul
îşi nechează neputinţa
lanul cu nenumărate
larve aşteptând să plouă
ars de soarele din urmă
urmărim sordid serbarea
scuip scandez sar coarda/oare
câţi din dumnezei mă iartă
orb olar albina Ziţa
îmi vorbeşte despre moarte
o înghit şi-mi rup fundiţa
ia mai ducă-se tâmplarul
turma oile halviţa
înarmaţi cu mitraliere
inimi tari şi carne tare
suflete salată/ pare
că frizerul ne aşteaptă
se sfârşi cum se cuvine
trenul ăsta nu mai vine
v-am pupat,
uitat în mine.
vineri, 16 decembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu