te-ascund în poeziile mele
îmi pare că mă transform în lanul de secară a lui Salinger
ştii ce se spune despre cartea asta?
cineva, un hoţ mărunt pe ale cărui urme calca milităreşte
potera
ar fi vrut să se ascundă între foi
şi-ar fi reuşit
un călător profesionist îl purta doar două săptămâni
mai târziu
prin toată lumea
asta pe când pământul nu era încă o minge de fotbal
toţi slujitorii aşa-zisei dreptăţi
îl căutau
îl somau în fiecare gaură de şarpe
mai târziu şerpii au părăsit lumea asta
întorcându-se la Dumnezeu
îi zărea pe toţi din mâinile noului lui prieten
râdea uneori
nu tresărea nicicând la gândul
că l-ar putea vedea
dar
cum minunile la rândul lor seamănă
unei brichete pierdute furate poate
cum cărţile sunt făcute în grabă
câteva pagini se rupseră, iar protagonistul nostru
fu demascat
plânge şi-acum din celula lui
de nu m-ar fi scăpat
eu am înghiţit manuscrisul
şi am căpătat somn lung
te aşezi înăuntrul oaselor - lapte cald, ca de femeie
să văd cine te-o mai scoate de acolo.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
ai încheiat apoteotic...din punctul meu de vedere.
RăspundețiȘtergere