Aşa cum sunt, mort, înviat, mort iar
Fără puteri, fără credinţe, fără absolut niciun adevăr la subţioară,
Să adorm.
Să adorm şi să mă trezesc a doua zi, -cam pe la aceeaşi oră-
Pe marginea străzii, pe marginea podului, pe marginea prăpastiei, pe orice margine.
Să mă iei de mâini, ca pe un om leşinat de prea multă vreme, şi să mă duci la adăpost
Să-mi dai să mănânc, să beau apă curată, să mă îmbraci.
Să mă arunci apoi în stradă şi să o luăm de la capăt, exact în acelaşi fel, de două, trei,
De mai multe ori.
Să mă iei de mâini, ca pe un om leşinat de prea multă vreme, şi să mă duci la adăpost
Să-mi dai să mănânc, să beau apă curată, să mă îmbraci.
Să mă arunci apoi în stradă
Aşa cum sunt, mort, înviat,
"Ascunde-mi cheile, de data asta o să trec pe roşu, de data asta o să mor pe bune şi nimeni
Nu mă mai poate salva"
Închid ochii, clipesc o dată ca şi cum
Clipesc o dată că şi când s-ar fi terminat, deşi
N-am înţeles cum trebuie să mori sau ce trebuie
Să faci înainte.
Mă imaginez stând ca în baia aia -cea mai mică cameră baie pe care am văzut-o vreodată-
Şi deşi toţi vor şti, şi deşi toţi mă vor căuta, şi deşi se va ridica clopotarul din pământul lui
Să mai tragă o dată,
Eu ştiu că voi ştiţi atât cât va lasă Dumnezeul vostru să ştiţi
Şi greşiţi atât cât va lasă Dumnezeul meu.
Se vor întâlni ei la in moment dat.
Se vor certa.
Dumnezeul meu va pleca primul, trântind uşa în semn de "Nu mai vreau să vă văd"
Vor cădea câteva tablouri în semn de "S-a sfârşit"
Şi nu se va mai întoarce niciodată.
Şi nu se vor mai întoarce niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu