Marea nu mă va primi niciodată.
Marea nu mă va cunoaşte - voi fi singura ei pierdere importantă,
Va fi singurul meu vis rămas înăuntru.
Aş vrea să pot schimba ceva în toată povestea asta, a mea,
Ştiind, totuşi, că durerile vor fi aceleaşi, că apele vor fi aceeaşi,
Că stâncile vor fi acolo, înţepând aerul.
Aş vrea să pot schimba ceva în toată povestea asta, a mea,
Să mă pot trezi într-o dimineaţă uşor, atât de uşor şi totuşi să nu mă vrea nimeni.
Curat, atât de curat, şi totuşi...
Ca atunci când greşeşti întrebarea finală,
Ca atunci când ratezi şi uiţi totul întorcăndu-te cu spatele
La tot ceea ce ai văzut, ori ai auzit până în clipa aceea.
Aş fi vrut un final fericit.
Dar somnul,
Dar marea,
Dar-de-ce-nu-mai-pot-să-scriu-despre-tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu