în lumea aia a ta te putem salva cu toții că nu pricepi
știu, că și eu am fost acolo și toate vorbele în afară de alea pe care le voiam păreau false
și dacă ne-am aduna la podul odessa cu pâine și sare, femei tinere și struguri copți tot n-ar ajunge
știu pentru că și eu am fost acolo și oricât de sus aș fi sărit, tot mi se topeau aripile
poate nu știu
poate vezi tu lumina prin luneta ta de aramă și astronauții admirând minunea
de unii singuri
dar chiar și-așa mi-e frică și nu știu cum să-ți vin în ajutor
d-asta mă zbat ca ultimul pește în ultima baltă din oraș
acolo pe fund sunt comorile dar n-ai tu ce să faci cu ele
avem de stat aici să ne dăm cu bicicletele să mâncăm și să nu murim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu