mă găsești jos pe pavaj acoperit cu-n ambalaj
c-așa-ncep toate până într-o oarecare noapte
când s-ar putea să dispar ar fi mult prea simplu d-aia zâmbesc amar
ating cerul cu palmale nu m-aude doamne-doamnele
unde te-am pierdut unde-am greșit și de ce n-am mai putut
te uiți de sus la mine mă uit de jos la voi
nu mai am de mult pe nimeni și nu mai visez la nori
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
te-aduni tu oricum nu poți să lași totul așa
te-aduni tu oricum multe vor mai urma
te-aduni oricum și iar scria
umplea blocuri și case și oase de câini
căuta doar flori albastre
aude tot acum dar nu spune nimic ar vinde tot acum și nu pot să-ți mai zic că
de fapt sunt eu se rupe cordunul e plin salonul de oamenii mari așteptând salvamari
dar aici nu vine nimeni sutem toți măcar
nu poate să fie totu-n zadar sau totul un zar găurit am venit m-ai găsit
cu nasturi o mie și-o poezie scrisă în copilărie când nu mă-ntrebam ce-mi revine mie
mă-ndepătez tot mai mult mă-ndepărtez tot mai mult nu știu unde sunt
planeta nu mai moare a apă miroase doar a pământ
singurătate ștearsă nimeni la masă dar cui îi pasă
pe planșeta albastră am lăsat ponturi pentru fiecare
zilele-asta nu sunt zile sunt abatoare
crede că moare dar scapă iar
că moare dar scapă iar
până mâine seară nimeni pe tavan
pe hârtie ce labirind murdar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu