zedar

încep să mă-nțeleg se-aud salvările ce marfă nu credeam să mai ajung la mine vreodată
tic-tac poezie paragraf luptător reînviat iartă-mă tată că nu știu ce fac
am studiat lumea și-am început să mă urâsc dându-mi seama că nu sunt mai bun mai rău mai prost
refren defect la orizont ce ar trebui să ne aștepte închiși în case din carton fără pereche
dăm curs vieții cu pixul se deșiră fixuri ca fram ursul planetar pace ție boschetar 
sunt atât de singur pe mine mă gândesc la ce mă ține la-nălțime sfântă treime 
văd doar plinul din pahar dansez a cifre din zar socotit diferit din an în an în an
iar mă sună pan nu răspund ești mult prea mărunt ce crunt încruntat ca visele noaptea când nu sunt cel ce sunt
scund ca cerul când ești legat la ochi grămada cere vârf ce gând cine să mai știe cine sunt 
am uitat ce voiam să 
ce voiam să spun
abrupt ca o despărțire grea oare ce voia aripi și zbura de pe cometa mea 
asonanțe rezonam cu apa mării moarte din care sorbeam să-nghit sute de mii de kilograme de diazepam
înapoi la abecedar înapoi în viitor ultimul martor dormim pe coridor în brațele mele n-o să-atingă nimeni pearl harbor
antrenor pentru sinucideri în masă pune-ți cască o să te-ntorci acasă
tuturor le pasă sunt doar ocupați detonăm urmează să te-mparți
puțin pe pluto un braț de venus uranus marte avem de toate vegetarieni nepământeni nepământeni nepământeni