parcă era mai frumos
n-aveam ce s-adun de pe jos
toate veneau pe parcurs
credeai că toate s-au scurs
nu mor caii când vor câinii
nu mor poeții când vrei tu
algoritm ia condu
pe calea spre ființă acolo ne reîntâlnim cu toții
tâmpiții părăsiții neiertații idioții
orbi în lumină suspinând în fața porții
și la poartă, ce să vezi, nimeni
și la poartă n-o să mai vrei să rime
o să-ți pară rău de tine, o să-mi pară rău de mine
ce mă face mai puternic sunt eu întâlnire nocturnă în seu
sparg în fiecare noapte un trofeu pentru zilele când nu-ți aduci aminte de numele meu
trompetist nemâncat necercetat de dreptul de a fi înainte să spui
înainte să spui cum ai căzut
din mine se naște regretul greșeala uitarea iertarea și-apoi
cine mai știe ce-am vrut să scriu viață de hârtie alergând un vizitiu purpuriu
alrlechin aleg să fiu
nu fi ca noi că vine ziua de mâine o să-ți ceară socoteală pentru litri de cerneală ce meserie ancestrală
aș iubi dar n-am pe cine deschid fereastra dinspre mine înspre mine
cred în mine știi cum e de la un punct încolo nu mai vezi nici litere toate păsările sunt libere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu