Four hands

am văzut mesajul tău 
am zâmbit simplu și împăcat
ca și cum lumea asta a noastră ar fi cea mai bună 
cea mai frumoasă
poate nu știi 
dar îmi iau de la tine o pace cu care multe se pot înfăptui 
doamne-doamne promite c-o să aibă grijă de tine 
iar el se ține mereu de promisiuni
îți mulțumesc 
și râd îmaginându-ne la pianul zburător 
brum-bram-bim-badabum 
și pe badabum apeși mai tare 
împușcații se ridică de la pământ și ne zâmbesc
casele flămânzilor sunt pline cu vin și pâine 
fiecare artist e prins într-un sărut care nu se va sfârși
vladimir și estragon și-au găsit tatăl 
tu m-ai găsit pe mine
de atunci fur mândru 
aproape noapte de noapte sute mii de tablouri 
pe care le vezi doar tu

dimineața 
înainte de ieșirea soarelui și mișcatul din aripi 
le duc înapoi iar tu gângurești
nu mi-a fost frică, spui tu
nici mie, răspund ca un învingător

(și miști din aripa ta stânga
și din aripa ta dreaptă
și ambele sună a regăsire
te mângâi încet
foarte încet
și ascult bum 
și inima bum 
aude 

tot)

unfelde lazăr

dimineața mai ales cred că mi se face seară 
ca un domn fără permis peste casa de la gară
peste casa cu păpuși mă lovești fără mănuși
dor de ducă dor de ea vaselină și pișcoturi
drag de țară și de sfoară și plezneală și aglaja
în bidoanele cu smoală uneori cade și ploaia 
zece negri singuri pier pe insula de pe care 
am plecat cu toții ieri lacomi dar purtați de soartă
înc-o dată și-nc-o dată până nu rămâne nimeni
în grădina cu petale plastic peste gura ei
mi-ar cere nu știe cum aș las-o dar nu-s sigur
de semnul pe care-l face ba cu ochiul ba cu mâna 
cu picior peste câmpie trag departe până mâine
iar mâine ne despărțim cu țambal și blugii rupți 
și-mbrățișări amabili că așa ne place 9

pasta

o bancnotă de-un milion pufuleț ești minion
isărescu plânge calul 
trage văd și magii 
întrebând din poartă-n poartă 
unde sunt dar stau ascuns de când n-ai mai fost aici 
stele verzi și cer albastru oare cine m-a chemat 
rangul sau rana ritmul 
sau ranga la final să tragă linie cine poate cine vede mie 
o să-mi tremure mâna pe cretă 
cred că deja am încurcat bidoanele cu beznă
cad dronele și tu nu vezi bizanțul cum așteaptă
până la urmă ce contează ce-am pus la sfârșit de frază
nu poți merge mai departe de prima moarte așa că 
vând toate telescoapele și plec
program decese la pachet

valul

că io citesc doar în filme 
și de pe borcanele de zacuscă 
pe care scrie 
zacuscă
cu mâna stângă încruntat la mine
că-mi aude pașii ori de câte ori 
mă-nvârt în mansardă cu gândul la tine fă 
fata mea ce nu știa că dragostea de poet 
analfabet e altfel
și dup-aia dai vina pe mine 
zici că nu știu cum se înșurubează toate ca o astenie
și mai moare-un fluture și mai tușim o dată 
și ne radem peste tot și de peste tot 
m-auzi georgel 
valul 
adio e puțin spus 
dintr-un capăt în altul 
de la un cap la altul 
de la un de la o cabină telefonică fără fir fără regrete
fără pește fără oase fără oana fără mamă ce târziu e
mă-ntrerupi de la prima strofă
și la mine strofele-s lungi ca bega
ca nesfârșitul joia 
când totul se strică și totul doare

ziua apei - lose yourself

mă găsești jos pe pavaj acoperit cu-n ambalaj 
c-așa-ncep toate până într-o oarecare noapte
când s-ar putea să dispar ar fi mult prea simplu d-aia zâmbesc amar 
ating cerul cu palmale nu m-aude doamne-doamnele 
unde te-am pierdut unde-am greșit și de ce n-am mai putut
te uiți de sus la mine mă uit de jos la voi 
nu mai am de mult pe nimeni și nu mai visez la nori

în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era
în primul pom în prima stea în prima zi așa era

te-aduni tu oricum nu poți să lași totul așa 
te-aduni tu oricum multe vor mai urma
te-aduni oricum și iar scria 
umplea blocuri și case și oase de câini 
căuta doar flori albastre

aude tot acum dar nu spune nimic ar vinde tot acum și nu pot să-ți mai zic că 
de fapt sunt eu se rupe cordunul e plin salonul de oamenii mari așteptând salvamari 
dar aici nu vine nimeni sutem toți măcar  
nu poate să fie totu-n zadar sau totul un zar găurit am venit m-ai găsit 
cu nasturi o mie și-o poezie scrisă în copilărie când nu mă-ntrebam ce-mi revine mie

mă-ndepătez tot mai mult mă-ndepărtez tot mai mult nu știu unde sunt 
planeta nu mai moare a apă miroase doar a pământ
singurătate ștearsă nimeni la masă dar cui îi pasă 
pe planșeta albastră am lăsat ponturi pentru fiecare 
zilele-asta nu sunt zile sunt abatoare

crede că moare dar scapă iar 
că moare dar scapă iar 
până mâine seară nimeni pe tavan
pe hârtie ce labirind murdar

planuri

când eram mic mestecam păsări moarte 
acum stau ascuns în peșteră scuip amar peste toate
dacă mi-ai fi spus c-o să ard atât de prost 
probabil aș fi râs și-aș fi adormit la loc

Tobin 18

semantic aștept cuvintele din piept încrezător în forțele mele de după eșec 
amon tobin dumnezeu zâmbim catacombele te-așteaptă nu uita să te închini 
în peru cade gerul cade roua-n inima femeii aroma sfârșitului ne găsește pe toți subit știi ce poți
te-ascunzi sperând speri ascunzând ceea ce nu s-a pierdut napalm ascult vocea mării moarte în urechea dreaptă 
acum suntem buni de plată dar pe lumea cealaltă plătim cum cât am iubit cu cât am îngrijit
îmbujorat alcoolic la fundul paharului la fundul paharului la fundul paharului dimineața farului
ce ai trăit ce-ai avut în gând să evadezi să mori plângând dar vezi tu nordul nu se-ascunde în busole kasparov hardcore 
medieval ființă de cristal alamă oraj scâncet țigări parcă o aud și azi urme de zăpadă pe palme
necrolog pe strada fluviilor din artere și spitale ne împrietenim în visele tale amare mobilate cu bucăți de piele naturală 
zile rele tic-tac timpul e ucigașul perfect eu zac în conacul meu defect uneori cineva mă-ntreabă dacă mai plec
mic check într-o viață anterioară am fost călugăr grec azi mă odihnesc în grădina fără pată nimeni nu mai vrea dovezi
salvare răsăritul carpatin cine știm să fim înapoi gândurilor în ciuda rândurilor în numele păsărilor fără aripi
palid privesc la tine și mi-e foame caracatița îmi zice c-o să fie bine și-apoi pleacă și-apoi plec ultima povește în deșert
ne deșirăm ca-n zece negri mititei ne deșirăm credem că e vorba doar de ei ne deșirăm la capătul blocului dublura mea-i sătulă
toate sunt la locul lor ca-n deasupra tuturor toate sunt la locul lor sculptez viața norilor 
dacă vedeți un înger să-i spuneți c-am aflat c-a plecat din grajdiul în care îl țineam legat
o să-l găsesc chiar de-ar fi să nu mai vorbesc să nu mai privesc

triburi cu patru guri

totul e de bun augur ce cerne ce rămâne pe perne dincolo de epidermă
de fapt n-am nimic n-am făcut n-am avut nimic n-am pierdut nimic
și strig în arabă în română turnul babel încurcat întinde o mână care mă hrănește
pește crește dintr-un pește poetul rostește
rodul crește - ne lovește peste creștet
am evadat de la creșă era cam zgomotos și mult prea curat pe jos 
pe drum am întâlnit un albastros cam nervos că-l lăsase nevasta plecase cu altul 
mi-a zis nu-ncerca s-atingi înaltul - fii înaltul 
și-am fost înaltul până când în locul meu cred c-a venit altul care aștepta înaltul
n-o să poți să faci saltul - așa-ți vorbește vocea din cap, nu
parcurg atât cât mă duce capul și inima mă odihnesc doar duminica 
sport cu frica dar frică din frică se naște nu e-n fiecare zi paște așa că uităm să ne ridicăm din mlaștină

triburi cu trei guri

parcă era mai frumos 
n-aveam ce s-adun de pe jos
toate veneau pe parcurs 
credeai că toate s-au scurs
nu mor caii când vor câinii 
nu mor poeții când vrei tu
algoritm ia condu 
pe calea spre ființă acolo ne reîntâlnim cu toții 
tâmpiții părăsiții neiertații idioții
orbi în lumină suspinând în fața porții
și la poartă, ce să vezi, nimeni 
și la poartă n-o să mai vrei să rime
o să-ți pară rău de tine, o să-mi pară rău de mine
ce mă face mai puternic sunt eu întâlnire nocturnă în seu
sparg în fiecare noapte un trofeu pentru zilele când nu-ți aduci aminte de numele meu
trompetist nemâncat necercetat de dreptul de a fi înainte să spui 
înainte să spui cum ai căzut  
din mine se naște regretul greșeala uitarea iertarea și-apoi
cine mai știe ce-am vrut să scriu viață de hârtie alergând un vizitiu purpuriu 
alrlechin aleg să fiu
nu fi ca noi că vine ziua de mâine o să-ți ceară socoteală pentru litri de cerneală ce meserie ancestrală
aș iubi dar n-am pe cine deschid fereastra dinspre mine înspre mine
cred în mine știi cum e de la un punct încolo nu mai vezi nici litere toate păsările sunt libere

dasq gang - dope

tu nu ai nume tu nu ai nume tu nu ai nume tu nu ai nume
trag patru gloanțe în cine sunt uit mereu 
semeni vânt culegi furtună n-o să mă las niciodată n-o să plec niciodată
io nu dau pe nimeni afară din inima mea 
și totuși pare gol ca un circ pierdut ca o discotecă pe care n-o mai ascult
fantâna din care beau fântâna în care înoată delfini aveau mari așteptări de la mine
reține n-am fost n-o să pot să fiuca tine
marfă în port mă-nchin mă-nec mă-nchin vina tuturor e că nu știm să fim 
câine la drum de seară ce nu te-ntărește te cam omoară
pește cu oase cine te așteptă dincolo de zid de case 
acordeonist plâng pompierii vulcanic ca un medic fără remediu
observă jegul nu fi ca mine nu fi ca restul lumea nu-i cum crezi tu 
real real real real 
scot casetofonul pe geam mă-mpac cu tine crăiasă de porțelan
urcat în aeroplan conduc acasă strajnic cum unele amintiri nu te mai lasă
fără ospăț fără lacrimi fiecare boschetar pe bancheta din spate
trec de ape mă omor în fiecare noapte și-mi place la patru ace aștept
adu-mi nota de plată în nasturi și vată hamal   
adu-mi nota de plată adu-mi nota de plată

dasq gang - istoria

între pagini cad lin ca primul fluviu apărut atunci când nimeni nu era pe pământ
doar dumnezeu deasupra apelor adam așteaptă fără suflare deasupra pleoapelor
ce-avea să urmeze nu știa nici el se zice c-ar sta singur în castel poate e mai singuratic de fel
alții strigă c-ar sta cu milioane de îngeri care-i șterg lacrimile mari de fiecare dată când plânge
iar eu ce să fac uitat pe un vapor gigant în mijloc de ocean mă rog la el și aștept sunt pescarul perfect
pescarul trebuie să fie ceea ce e 
peștele - ceea ce e
lupta a durat mulți ani multe zile nimeni nu s-a întrebat de soarta lui 
al nimănui și totuși atât de viu
poate vă-ntrebați cum se poate cu stiloul în mână mă-ntreb și eu 
întors victorios obosit fericit dar parcă ceva încă lipsea din inima lui 
se spune c-ar fi fost o dată o fată ca nicio alta pe pământ 

l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic
l-a iubit cu toată ființa ar fi murit fără să spună nimic

rătăcește sperând s-o găsească pentru că știe moartea e cea mai mare miciună 
așa că nu se teme deschide genele și vede tot ceea ce noi azi nu vedem și poate tot ce noi azi nu mai putem
e vorba de credință sufletul tare când să știi că n-ai ce să pățești nu te poate opri nimic
nu există spațiu și timp nici spațiu nici timp 
la miliarde ani distanță scriu povestea el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea
el o încă o caută ea înc-așteaptă vestea

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței 2

travaliu în luna lui marte paula seling kilograme de carne
carpe diem ține-mă aproape girofarul dintre viața și moarte se vor rezolva toate
mecanic aparte spune-mi tu până unde până când continui să cânt înmormântări aplaudând 
cardiograma-mi calcă pe urme în jurul nostru mark twain construiește miros a pește
tu mă ierți ca o fecioară din cap până-n picioare boare frumoasă floare crescută lângă casă
balene ce cască înăuntrul lor totul mustește a speranță
scandinavia mă joc cu cuvintele în caviar 
o omidă pășește peste venele mele pesemne admiră tot ce vede
ghicitoare încurcată mai încercăm o dată prima paradă de dincolo de pod cel mai frumos complot
află-mi prezentul sigur momentul în care singurătatea-mi pleacă la culcare 
strigăte copleșitoare de bucurie tot ce-i aici îți rămâne ție
particularități minunată feerie

dasq - difuzoare de ziua recunoștinței

nu știai cine ești adunătură de oase în parcul carol 
diamante cuvinte scumpe suferința nu se-ascunde fericirea stă la pândă
ca o mitralieră pentru îngeri georgiana nu mai plânge
votcă pe haine în suflet în sunet sună rău toate mă prind din urmă
îmi deschid aripi plec niciodată pentru niciodată ultimul cântec 
tresari când descântec ar fi trebuit să mai stau vreo două luni în pântec
microfoane petrece pietrele râmân apa-i rece 
bordurile sunt pline nu mai ține-n tine o să fie bine 
sânge cald pe carpetele primite de la ea în beznă totul pare mai real 
mâine dimieață o să suni și o să zici știi am ajuns deja aici
am plumb în gură codrul cântă când se întâmplau toate astea 
fluturii trăiesc o singură zi țestoasele trăiesc mai mult decât noi nu s-au plictisit să știi
în gara noastră mică ceasul bate fix lumea asta nu s-a stins
cercuri concentrice indecent ca o caprioară-n centrul ei 
balansoar întrece-te gustul ei pe degete
ref-ren
ref-ren
ref-ren
nimeni în teren viața ca un ghem de ace nu ne face nimeni nimic o să fim lăsați în pace
carduri păsări farduri în dulapul ei stau așezate și așteaptă
pete pe tavan cânt un țigan singur ca un han o s-adorm 
oricum nu mai am ceea ce aveam ceea ce scriam când erai mai aproape
tăcerea din pleoape lumina din pleoape seara-i aproape seara se-mparte toxicomanii-mi bat în poartă
n-o să uit câți înăuntrul meu voiau să-și facă cuib iar încep să scuip spiritul rămâne deșteaptă-te cristi pixul se ține glume
în capul meu se-ascund atâtea sperând să plouă ce lume nouă 
în saxofon ne face loc un pinguin și frații lui mai mari producătorii de pelin
ce zbor fin cât mai avem devin oxigen
cele ce nu se văd acum mă văd e divin

who you hang with

adina salut adina ridică-mă la cer ca amfetamina
mă pierd în codul binar ridică-mă la cer ca amfetamina
de șase ani de zile n-am mai pregătit cina ridică-mă la cer ca amfetamina
didascalii fantasmagorice adina ridică-mă la cer ca amfetamina
electro-static ergonomic ermetic eretic ridică-mă la cer ca amfetamina
flaut în cerul gurii gândi felina ridică-mă la cer ca amfetamina
greierii uciși împânzesc grădina ridică-mă la cer ca amfetamina  
hora-i mult mai mare înmulțim izvoare ridică-mă la cer ca amfetamina
ion iar îl așteaptă pe sfântul așteaptă ce dacă ridică-mă la cer ca amfetamina
jean constantin părăsește vila ridică-mă la cer ca amfetamina
karina hilar privește oglinda ridică-mă la cer ca amfetamina
la nouă zile de când făcusem crima încă mă filau ridică-mă la cer ca amfetamina 
martor fără ceas la mine ridică-mă la cer ca amfetamina
narcoticii păzesc lumina ridică-mă la cer ca amfetamina
oracol ornamentat cu vina ridică-mă la cer ca amfetamina
programul zilelor noastre pe pământ cobor la prima ridică-mă la cer ca amfetamina
quantic ca splina ridică-mă la cer ca amfetamina
rezervat regid roți de fier ridică-mă la cer ca amfetamina
strâns în pumn fluturele mima ridică-mă la cer ca amfetamina
ștreangul după gât și suspina ridică-mă la cer ca amfetamina
teatru-n capul muritorul tăcuți ridică-mă la cer ca amfetamina
țară condusă de nemernici plini de fală ridică-mă la cer ca amfetamina
ursuz uscat un urgutan speriat spera ridică-mă la cer ca amfetamina
văca va rămâne singură vrând să salveze turma ridică-mă la cer ca amfetamina
wallt disney mă visează în fiecare zi contemplând uzina ridică-mă la cer ca amfetamina
xanax ne amintea ridică-mă la cer ca amfetamina
you-you-you
zinc zar trucat vreau să pot să simt ridică-mă la cer ca amfetamina

zedar

încep să mă-nțeleg se-aud salvările ce marfă nu credeam să mai ajung la mine vreodată
tic-tac poezie paragraf luptător reînviat iartă-mă tată că nu știu ce fac
am studiat lumea și-am început să mă urâsc dându-mi seama că nu sunt mai bun mai rău mai prost
refren defect la orizont ce ar trebui să ne aștepte închiși în case din carton fără pereche
dăm curs vieții cu pixul se deșiră fixuri ca fram ursul planetar pace ție boschetar 
sunt atât de singur pe mine mă gândesc la ce mă ține la-nălțime sfântă treime 
văd doar plinul din pahar dansez a cifre din zar socotit diferit din an în an în an
iar mă sună pan nu răspund ești mult prea mărunt ce crunt încruntat ca visele noaptea când nu sunt cel ce sunt
scund ca cerul când ești legat la ochi grămada cere vârf ce gând cine să mai știe cine sunt 
am uitat ce voiam să 
ce voiam să spun
abrupt ca o despărțire grea oare ce voia aripi și zbura de pe cometa mea 
asonanțe rezonam cu apa mării moarte din care sorbeam să-nghit sute de mii de kilograme de diazepam
înapoi la abecedar înapoi în viitor ultimul martor dormim pe coridor în brațele mele n-o să-atingă nimeni pearl harbor
antrenor pentru sinucideri în masă pune-ți cască o să te-ntorci acasă
tuturor le pasă sunt doar ocupați detonăm urmează să te-mparți
puțin pe pluto un braț de venus uranus marte avem de toate vegetarieni nepământeni nepământeni nepământeni