pe spinări se-adună păsări
pasc cuminţi şi într-o doară
mă gândesc cum ar fi dacă 'n loc de cap
de piept de braţe aş avea
numai o pară
aţipesc visez livada
sau livada mă visează
cătălina mă pictează
eu îi scriu peste genunchi
îmi cad paginile iară
le ridică le aşează
numai bine peste poale
eu mai scriu o strofă-două
ea îmi cântă
madrigale
mă trezesc
am capul pară/ pieptul
braţele asemeni
n-o mai am pe cătălina
mă-ntreb, o fi mai bine?
somn nu-mi este
n-am ce-mi face
mă mai plimb sorb din fântână
poate cine ştie cine
va rosti stând într-o rână
cătălina - fată bună
vină de îţi ia nebunul că ne bea toată fântâna
seceţi nu mai vrem de-acu'
nici nebuni cu graiul tare
ia-ţi nebunul şi te du!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
cătălina... iar! ce bineee
RăspundețiȘtergere