bine-aţi venit
vând poveşti cusute cu aţă albă
purici fără casă
case fără stăpân
filosofi plini de noroi
muzicieni rămaşi fără simţul auzului
cântă-mi ceva şi cară-te
nu cumva ţi-ai uitat vioara acasă
du-te după vioară
şi ce dac-o să plouă poate te ia
un tunet la el acasă/ să
nutentorcifăradever
divină comedie
cartea cărţilor
cartea curvelor
cartea proştilor
cartea păsărilor încă vii
vulnerabilitatea vine o dată cu primul refuz
abia apoi te naşti de-adevăratelea
sunt cel mai prost dintre pământeni
îţi scuip în pălării
în inimă
îţi scuip în ceafă în amândouă
buzunarele
prinde-mă
dacă poţi
joi, 16 februarie 2012
cel mai prost dintre pământeni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul rouă refac t...
#
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu