bine-aţi venit
vând poveşti cusute cu aţă albă
purici fără casă
case fără stăpân
filosofi plini de noroi
muzicieni rămaşi fără simţul auzului
cântă-mi ceva şi cară-te
nu cumva ţi-ai uitat vioara acasă
du-te după vioară
şi ce dac-o să plouă poate te ia
un tunet la el acasă/ să
nutentorcifăradever
divină comedie
cartea cărţilor
cartea curvelor
cartea proştilor
cartea păsărilor încă vii
vulnerabilitatea vine o dată cu primul refuz
abia apoi te naşti de-adevăratelea
sunt cel mai prost dintre pământeni
îţi scuip în pălării
în inimă
îţi scuip în ceafă în amândouă
buzunarele
prinde-mă
dacă poţi
joi, 16 februarie 2012
cel mai prost dintre pământeni
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu