da. nu ştiu.
nu e bine să trăim pe spinările verzi ale oamenilor
capetele coapte
merele pentru plăcinta bunicului
mitraliera aia care ne-aşteaptă pe fiecare
azi tu azi tu
cu tine mai avem de vorbit
nu mai tremura ca o muiere
frigul nu ştie să numere până la zece
negaţiile vor salva dezertorii ce nu
mai vor să poarte acelaşi nume cu mine
răzbunare
poezii răzvrătite
eşti tot ce am sunteţi
tot ce am
sunt tot ce am
am tot ce sunt
cineva să ducă gunoiul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când câmpul cântă cresc arbori
ți-ai dat de cap?
RăspundețiȘtergeredescoperă gravitația!