joi, 9 februarie 2012

C8

niciodată nu suntem ceea ce suntem
într-o goană absurdă
scaunele fac tot mai mult zgomot
rar se mai opresc trenurile
şi ne dau de ales

fiorul revoltei
vânzătorul de pălării
actor - copil neînfricat,
dar câţi ani ai?
atâta vreau să-mi spui!

îl întrerupe cineva silabisind
lume nechibzuită
cu prea multe metropole
fug nebunii să caute ajutor şi nu se mai întorc.

eu nu-nţeleg cum vin atâţi
oameni frumoşi înspre mine
/
le-oi semăna
eu nu mă prind cum naiba nu mai vin.

şi m-ocrotesc şi îmi poartă de grijă
fără măcar să-i rog sau să le fac ceva frumos
/
sau poate ţi se pare ţie că-s frumoşi
sau poate ţi se pare ţie că vin
când ei de fapt sunt într-o continuă plecare.
pâş-pâş

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

încă puțin

aștepți să apară ceva ochi de femeie aripi deltaplan zâmbind dimineața tu te întorci acasă plin de sânge după o bătaie la d14 învingător  ar...