niciodată nu suntem ceea ce suntem
într-o goană absurdă
scaunele fac tot mai mult zgomot
rar se mai opresc trenurile
şi ne dau de ales
fiorul revoltei
vânzătorul de pălării
actor - copil neînfricat,
dar câţi ani ai?
atâta vreau să-mi spui!
îl întrerupe cineva silabisind
lume nechibzuită
cu prea multe metropole
fug nebunii să caute ajutor şi nu se mai întorc.
eu nu-nţeleg cum vin atâţi
oameni frumoşi înspre mine
/
le-oi semăna
eu nu mă prind cum naiba nu mai vin.
şi m-ocrotesc şi îmi poartă de grijă
fără măcar să-i rog sau să le fac ceva frumos
/
sau poate ţi se pare ţie că-s frumoşi
sau poate ţi se pare ţie că vin
când ei de fapt sunt într-o continuă plecare.
pâş-pâş
joi, 9 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
-
trec tare peste beznă și fum ceața asta - îi zice acasă copii cu o singură mână bat mingea pe un teren invizibil se mai rănește câte unul,...
-
aș fi scris c-o mână stângă până unde să se vadă peste apă peste mese peste rafturi văd acolo stând ascunși pe andromeda viermi cu mere și...
leneșii ajung departe
cu fiecare zi pașii lor făcuți înapoi cuceresc lumea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu