joi, 16 februarie 2012

poemul 9

pe spinări se-adună păsări
pasc cuminţi şi într-o doară
mă gândesc cum ar fi dacă 'n loc de cap
de piept de braţe aş avea
numai o pară

aţipesc visez livada
sau livada mă visează
cătălina mă pictează
eu îi scriu peste genunchi
îmi cad paginile iară

le ridică le aşează
numai bine peste poale
eu mai scriu o strofă-două
ea îmi cântă
madrigale

mă trezesc
am capul pară/ pieptul
braţele asemeni
n-o mai am pe cătălina
mă-ntreb, o fi mai bine?

somn nu-mi este
n-am ce-mi face
mă mai plimb sorb din fântână
poate cine ştie cine
va rosti stând într-o rână
cătălina - fată bună
vină de îţi ia nebunul că ne bea toată fântâna
seceţi nu mai vrem de-acu'
nici nebuni cu graiul tare
ia-ţi nebunul şi te du!

Un comentariu:

iubire

iubire  uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...