sâmbătă, 11 februarie 2012

înapoi.acasă

ascunde-mă în tine
ca într-un far bine luminat
şi toţi te vor admira fără ca nici măcar
unul
să cunoască drumul bun
te vor privi nebănuind că în spatele ferestrelor stau eu
spunându-ţi
o-sa-fie-bine-si-trebuie-sa-ma-crezi

şi trebuie.

alteori cobori să calci nisipul cu tălpile
numai aşa îşi poate continua traiul său lângă mare
şi ziua poate să fie zi
noaptea poate să fie noapte
eu pot fi ce-mi ceri spunându-ţi
o-sa-fie-bine-si-trebuie-sa-ma-crezi

şi trebuie.

dar ascunde-mă azi
mâine şi-n toate celelalte zile ce vor veni stând
cuminţi în coloană
rugându-se pentru amândoi.

2 comentarii:

#

sunt un con cu şapte capete destinul de pe ultima petală sunt frica sunt ultima seringă sunt fericirea aia care nu mai trece sunt tot c...