ai început să te iroseşti
aruncându-şi ochii pe ceas
niciun încă puţin
niciun pic
poemul ăsta trebuia să fie gata demult
musafirii sunt deja pe drum
nu putem să-i aşteptăm aşa
adună-te, băiete!
adună-te!
vorbeşte cu Nichita ăla al tău
cu Naum
la Sorescu n-ai s-ajungi niciodată;
cât despre femeia-poet, are să-ţi spună
adună-te!
vorbeşte o dată,
ştim (foarte bine) că ne ascunzi ceva
n-o să păţeşti nimic
n-o să se întâmple nimic.
noi suntem alături de tine
vino-ţi în fire, băiete!
cât poate fi de rău?
alo!
alo!
băi!
iar a leşinat...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Şi eu mă bucur, Bianca! Mulţumesc tare mult!
RăspundețiȘtergereAsta e preferata mea
RăspundețiȘtergere