Raţiuni...

Căci te-ai cerut din timpuri de răscruce,  

Când viaţa nu ştia dacă să stea,

Când viaţa, zice-se, dorea să plece,  

Iar noi voiam ca orbii s-o urmăm numai pe ea.  

  

Căci trâmbiţe şi flauturi pătimaşe,  

Şi şerpi vicleni de toate soiurile îşi dorea,

De toţi cei ce trăiau în vremea-aceea,

Ar fi plecat oricând, uitând...

  

Uitându-mă acum din carul mare,  

Având la tâmpla stângă chiar pe ea,

V-aş spune cum să mânuiţi povara,  

Cum să scăpaţi de linia ce s-a tras aşa.  

  

Dar legea-i una şi se ţine,  

Aşa cum ţin poeţii cu nesaţ,  

De mărul roşu ce le dă mânia,

Să lase dâre şi să fugă cu mişcări de hoţ.

  

Vă liniştiţi,  

De-aici de unde sunt vă rog aşa:

Iertaţi şi plângeţi numai când se rup

Din zalele cu gust de sare şi cu ochi de stea.  

(Arăt cu degetul pe fiecare,  

Dar providenţa are treaba sa.

Îmi voi tăia o mână, poate

Va fi cu mult mai simplu fără ea.)