Cuvintele îmi ies fără să vreau
De undeva de prin stomac
Şi zac spre a ieşi din gură.
Cuvintele există, deşi nu mă plac,
Se tot roagă, la simţi?
Vor să le scoată cineva din tură.
Mai noi, mai vechi, mai fără uitătură,
Mai proaspete, mai scurte, nu se pot
Elibera măcar o zi, căci liniştea se fură
Numai pe sine, prin complot.
Cu toatele îşi râd în nas,
Ce să şi facă?
Cu toatele se cer de la părinţi,
E 1 mai, aniversam de-n dată,
Un an şi inc-un an de când cu
"Ştii, ori nu mai ştii"?
Din minţi îşi ies pe zi o dată,
Apoi se liniştesc puţin, te-ntrebi
Cine-a trântit paharele din vată,
Cine-a închis din ochi crezând că nu mai vii.
În tot şi-n toate e o plată
De neplătit în zilele pustii.
O pată ce se ţine scai să scotă
Din mersul cel firesc oamenii vi.
Cuvintele îşi ies din mână
După 50 de votka, ştii
Când dup-amiezele ziceau că-s ale noastre
Şi trecerile de nivel erau portocalii?
Culorile se pierd în vreme
Ce eu păcătuiesc în încăperi cu gri,
Cuburi din ceară numără revolta,
Închid şi văd..
Tu vezi sau azi cuvintele s-au dus
Să cumpere cuminţi şi alte jucării?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu