Îndoi.
Strecor la colţuri câte-un roi de albine.
Pe voi vă ţin departe de mine, căci
Cine vine nu mai găseşte vreun drum.
Iar drumul ce l-am făcut departe ne ţine de câmpuri
De floare tăiată în formele noi.
Fugiţi sau ţipaţi - nouă ne place,
Muriţi, înviaţi - frumoasa regină se-ntoarce
Cu spatele la voi.
Crăpaţi primul zid, semănaţi liberate - minotaurul vrem
Să-l hrănim.
Existăm dintr-a voastră bună purtare,
O boare de vânt
Curând ne va mistui.
Noi vă privim, nici prin gând
Nu ne trece să fim altceva
Decât nişte copii.
Vă privim, nici prin gând
Nu ne trece să fim muritori.
Va privim, nici prin gând
Nu ne trece...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu