Pagini

miercuri, 12 mai 2010

Femeia şi frigul III

În miezul verii gările  
Sunt reci.
În miezul verii gările se-ntrec
În legi scrise cu vârful acului de la ceas.  
  
Gările zâmbesc purtând în interior
Secretul timpului ce se poate opri
La ordine blânde.
  
Aici, unde mari izbugniri de pământ au omorât până la ultima fărâmă,  
Unde zeci de noi generaţii vor trăi în uitare, ţinând strâns medalionul vieţii.
Aici, unde copiii nu mai sunt copii,  
Unde părinţii sunt altceva.  
  
Gările constituie spaţiul ultim în care poţi găsi
Amintiri şi istorie în stare pură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

un om un cântec o sclipire din ochi încă ne putem trezi din somnul cel mai adânc încă putem zbura cu o singură aripă să călărim o stea și să...