Iubesc două himere de la răsărit,
Venite-n vizită să calce pe pământul nou.
Mă tot rotesc în acul ceasului de pe birou,
Armatele aşteaptă ordinul de sus.
În încordări din alte lumi sunt gata să se dea,
Până la ultimul surâs.
În continuări de vieţi, fără a se uita la timp,
În tot acest nemăsurat, bătrâna agita din fus.
Printr-un vizor, prin zor curat,
Prin mâna celui neînvins,
Prin nume şi luări de braţ,
Mă urmărea crezându-ma abis.
Cântând doar imnul adorat,
Pierzând în faţa celor vi,
Cumva la fel, cumva mirat,
Privea ţăruşul pe copii.
Aproape de păcat, dar depărtat de lumea lui,
Aveam grădini cu pomi feriţi
Din visul ce m-a tot rugat să mi-l visez,
În nopţile când hotăram.
Cumva cu un etaj mai jos, dar dansul şarpelui îl imita
Cu o precizie ce m-a scos în faţa minţii arămii,
M-a pus să spun povestea ce
În timp târziu m-a condamnat.
Soldaţii mor când răni nu ştiu să-şi ţină-n frâu,
Soldaţii-şi lasă-ntregi familii frânte.
Conducători de oşti schimonosesc barbar,
O soartă ce refuză, stă la pândă.
Mamele dorm cu-n ochi deschis,
Doar ele ştiu cum e s-aştepţi o haită prea flămândă.
Străfulgerări de orizond închid din ochi
Când umărul are intenţia să se-mpungă.
Iubesc două himere la apus,
Ce prin minune nu cunosc nimic din cifra cea plăpândă,
Iubesc două himere şi-s străpus,
Dac-am să mor să vină cineva şi să mă plângă.
