Jocul cu cuvinte se joacă în joaca lui de copil
Cu mintea și mâinile mele,
Cu gândul de cuvântător debil ce vrea să desfoaie zăbrele.
Se joacă-n vopsele și pene albastre-marin.
În cranii cu miros de crin,
Se joacă în plete, 'n pahare cu vin,
În viscerele ce loc de suflet țin;
De bătăi regulate și lupte cu morți fără soț,
Cu văduve negre și copii,
Carora -s-au decis- le-ar fi mai bine, poate,
Dacă nu pot vorbi.
Căci dă-i lui auzul și mie dă-mi vorba,
Si-n strun-am sa-ti cant,
Zvagni amagit de ultimul val,
Îți promit că mă țin de cuvant așa cum și el,
Razvratit, se va ține de mine.
Se joacă jocul de cuvinte în joaca lui,
Dar nici ca se pierde cu firea.
În minte scăpat secerată privirea
Copacului cu rod mincinos.
Ce viață, dar mai ales ce moarte de câine, mi-a zis.
Ce vise, ce zile de ieri?
Ce mâine, dorință și ce libertate?
Ce soartă când viața-i decât preambul pentru moarte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu