Limba Cătălinei a fost într-una din viețile ei trecute,
Un cameleon.
Limba Cătălinei e în această viață, depozitată într-un borcan cu sticlă groasă
De unde ne privește în nopțile asidue, când încercăm împreună să dăm
Viață unor idei numai ale noastre.
Cătălina are frisoane în timpul disecției,
Dar nimeni nu vrea să vorbească despre asta.
Iar vorba Cătălinei, înseamna rotirea capacului cu vise.
Rotirea aceasta ne va da o Cătălina nouă,
Dar nouă nu ne-ar folosi la nimic.
De folos ar fi ca micul văl să fie digerat
În timpul unei mese de prânz.
În josul gambei, Cătălina mă adăposteste de ploaie
Și de toate relele pământului.
De toate morțile prin care-aș fi putut să trec
În lipsa ei.
Cătălina lipsește din mine
Doar atunci când Cătălinei nu-i lipsește nimic.
De-aceea Cătălina vrea să prindă coada peștișorului aiurit
În somnul ei.
Limba Cătălinei n-a zăbovit în alte guri
Decât cele ce îmi aparțin.
Cătălina e secata de venin
Căci nu derivă din ovulele Evei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu