it's too big

acel cer auriu

unde oamenii se pierd

și gările se-ntrec cu timpul

unde lipim trompete

și ne rugăm la zeul monezilor să ne ierte

vrem doi hipopotami să ne creadă pe cuvânt

și pelerine și muzicuțe pentru vânt

totul e în sfârșit de ajuns

secretele de nepătruns stau întinse pe sfoară

toate țările sunt acum o singură țară

boierii respiră cel mai bun oxigen

balenele cară polen

acel cer auriu

unde oamenii se pierd

și gările se-ntrec cu timpul

the death of irony

sunt zile când prefer să nu mai văd pe nimeni

sunt străzi care mă duc spre nicăieri

văd o lumină mică. încă-ți seamănă

sau poate eram eu

fac pași atât mari spre mine

și pași atât de mici spre tine

pronume care nu mai prind

un răsărit

tristețe, pe tine te cânt

tristețe, te știu de pe când

eram mici și tu și eu

și ne uitam de jos la nori

the mistral noir - naka

câte mii de zile să te caut

palme calde brațe tari x2

ce să cânt

ce s-adun de pe drum

ce flori ce nori

în capete

unde vrei tu

să ne vedem cu

noi cei de azi

câte mii de zile să te caut

palme calde brațe tari x2

nu mă mai căuta

nu voi veni

nu voi veni x2

oricum nu mă vei mai recunoaște

sunt departe deja departe deja departe deja departe deja departe deja

trecut e otravă și noi îl visăm

stelele nu sunt aici ca să le numărăm

câte mii de zile să te caut

palme calde brațe tari x2

câte mii de zile x4

someone sang and slowly danced VII

sî fie tare să nu ne-auzim între noi că oricum x2

păi după toate astea după tot ce ți-am făcut, după tot ce mi-ai făcut, regret

iau o parte la pachet și o parte-o las aici

și cine vine poate c-o să facă și curat și n-o să fie deranjat

scuze eram supărat pe mine când nu m-am trezit de bine ce-mi era

anecdota și

anecdota și glumele x2

n-o să se mai repete, n-o să se mai întâmple

orice-ar fi las armele-n teacă

și furia o las în stradă ca să treaca

și pleacă cu-n troleu sau ce vrea ea

cu-n taxiu sau ce vrea

cu ceasul pornit

și un șofer cu multe mâini să-i țină lacrimile calme

cineva caută pe altcineva care caută pe altcineva care caută pe altcineva

o planetă

o povară

o poveste

și o rochie-n care stăm fără să știm

când e momentu să ne-aratăm talentu

de la periferie până-n centru

anecdota și

anecdota și glumele x3

a fost un pamflet

un fel de defect pe care nu-l las să se vadă x2

someone sang and slowly danced VI

mă vede zice că mă știe poartă și o pălărie cât o africă și jumătate și un fluviu gange spart

aș putea să dau un bună ziua să dau un bună ziua să las ceasu-n jos cu fața-n jos, dar nu-mi permite educația

și zice să-i dau un număr cu mai multe cifre pe care să sune în zilele ei bune și în zilele așa și-așa

eu mă dau ocupat și dau să par plecat la vânătoare de ciclopi de împărat

păi nu așa se face cine te-anvățat alfabetul ăsta incomplet trucat

pe-un pește vine și-mi vorbește

pe-o mare super-călătoare x2

bine, fie ca tine

și i-am dat toate numerele de la poliție de la circ de la plânset de la roata norocului și-am așteptat

nuntă de-mpărat cu invitați de peste tot care-aduc cadouri marfă și-o speriutură și petale mari pentru lăutari

am jurat am cinat am uitat cu cine venise și de ce

am luat la pachet gâze și parchet și ruj de buze peste piept

dacă ți se pare mult prea mult e pentru că e mult x2

dimineața nu ne mai recunoaștem eram un pic schimbați în părțile pe care le văzusem doar cu coada ochiului

așa că ne-am supărat, dar nu ne-am certat, am împărțit averi, pareri, culori

și-apoi ea a plecat în zări și-apoi eu am plecat în partea opusă ca să ne-ntâlnim sau cum să vă explic, sau cum să vă explic

bineînțeles că am ajuns la timp și i-am șoptit într-o sacoșă despre timp

nu-ți fie frică n-o să plec, n-o să plec n-o să plec x4

rutina e ușor de dus

mâncăm în fiecare zi apus

nu ne uităm la noi de sus

zice că mă știe, dar eu cred că minte-un pic x2

someone sang and slowly dance V

spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta

fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund

aș putea să știu cine sunt, dar cum ne-am mai distra atunci?

să fie un final de lume, dar cum ne-am mai distra atunci?

să plouă cu iubire pe străzi pe care te duci, dar cum ne-am mai distra atunci?

pot încerca să explic, pot încerca să te uit

e-atât de ușor să distrugi și ura să tot crească

la o adunare fiecare ia cuvântul și-l rostogolește ca și cum ar conta

e ultima dată când îmi cer scuze pe cuvânt

e ultima poveste e, ultima poveste e

și se pleacă rânduri rânduri

și se pleacă și se iartă

și se pleacă rânduri, rânduri

fii și tu mai vesel nu vezi că se lasă seara peste bucureștii noi și prahova

când te-am cunoscut toți așteptam mărunt

și etajele se făceau tot mai moi pentru noi