cine nu vrea relaxare în orașul ăsta cât un gât de pâlnie
flori, duduie
prea multe nu e de zis
ce e de zis s-a zis
restu' hai să-ți dau un sifon și să-mi zici de stele și albine și ce ai mai aflat dumneata pe la bucurești
el nu știe că abia am așteptat să fug de acolo
dar știe să protejeze ca bărbații buni de pus la rană și la loc bun în casă
și m-am dus
și i-am zis ce voia să știe
și am făcut fotografii și farse la cantină
cine nu vrea o picătură două de liniște nu e om sau o are deja
sau e sigur că una ca asta nu se poate
e greu să te naști așa între două ape
furios pe orice
bătăios și fără speranță
de-aia s-au inventat trenurile, să mai uităm de noi
să mai dansăm a bucurie
și să scriem undeva că ne e bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu