iubiții

despre ce scriu oamenii pe care nu i-a iubit cineva la timp

cu mâinile strânse sparg strică fură se fac auziți 

caută prin cazarme măcelării rafinării

lasă urme peste tot așteptând 

un ecou o mustrare

dar oamenii sunt prea ocupați

construiesc poduri și porturi

iar neiubiții deformează lumile cum pot și tot nu le place

tot nu se pot bucura de o petrecere, de un cântec

și strică și bat și strigă

cât șapte cocoși cu creastă de aur

așa de tare că se aud din camera asta din care scriu acum

le răspund

iar ei mă aud

și se bucură

prind iar curaj și se aruncă în viață

în apă asta bună și rece

și înoată fără să mai caute comori pe talpa mării