despre ce scriu oamenii pe care nu i-a iubit cineva la timp
cu mâinile strânse sparg strică fură se fac auziți
caută prin cazarme măcelării rafinării
lasă urme peste tot așteptând
un ecou o mustrare
dar oamenii sunt prea ocupați
construiesc poduri și porturi
iar neiubiții deformează lumile cum pot și tot nu le place
tot nu se pot bucura de o petrecere, de un cântec
și strică și bat și strigă
cât șapte cocoși cu creastă de aur
așa de tare că se aud din camera asta din care scriu acum
le răspund
iar ei mă aud
și se bucură
prind iar curaj și se aruncă în viață
în apă asta bună și rece
și înoată fără să mai caute comori pe talpa mării
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu