mă trezisem dintr-un vis despre care
n-aş putea spune foarte multe
o casă veche cu acoperişul
anapoda
o femeie plângând
ceva susurând deasupra cerului
mă trezisem aşadar gura
îmi era înfundată cu diamante
în stomac?
diamantele ajunsesera şi acolo aşa că
m-am târât cât am putut de repede până la frigider
mi-am turnat puţin suc de mere într-un pahar
după care l-am înghiţit
gura îmi era încă înfundată cu diamante
stomacul nu mai putea suporta
nu ştiam cine-mi plânge înăuntru şi cum aş putea
repara dezastrul ăsta stând acolo zi după zi
hârtii azvârlite în debara
praful de mai bine de şase degete se hotărâse să-mi pună capăt
merele creşteau cu repeziciune aşezându-se
astupând fiecare gaură
aerul se împuţina
diamantele zburau ca dintr-un aparat ultra-modern
ce-ai să faci acum
îmi spuneam
nu-mi mai pasă de creatura
dinăuntrul meu
sau de casa asta
în care ajunsesem
dintr-o altă voinţa decât a mea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
aseară la festival am cunoscut o fată o cheamă Carla și servește la bar am rugat-o sa-mi facă un cocktail fara alcool c-a zis că nu-i cere n...
#
trei oameni mici într-o haină mare trenul trece lejer pe lângă lanurile de floarea soarelui
şi tu visezi creaturi şi încâlcituri de te pun pe gânduri? semnal că trebuie să te cauţi mai bine :)
RăspundețiȘtergere