duminică, 8 ianuarie 2012

mă tot întreb cum aţi ajuns aici

atât spunea bătrâna cu vorbele ei ca-de-mort
neştiind încotro să-şi mai ducă picioarele
poftiţi poftiţi
trebuie să vă fie foame
ploaia asta face ce vrea ea cu oamenii

intraţi
de când am rămas singură
lumea pare să se fi însingurat şi ea
o dată cu mine
becurile se sparg unul-câte-unul
două-câte-două trei-câte-trei
imediat după ce cade soarele

puteţi să staţi
aici
nu-i cine-ştie-ce dar e tot
ce am

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

#

sunt un con cu şapte capete destinul de pe ultima petală sunt frica sunt ultima seringă sunt fericirea aia care nu mai trece sunt tot c...