atât spunea bătrâna cu vorbele ei ca-de-mort
neştiind încotro să-şi mai ducă picioarele
poftiţi poftiţi
trebuie să vă fie foame
ploaia asta face ce vrea ea cu oamenii
intraţi
de când am rămas singură
lumea pare să se fi însingurat şi ea
o dată cu mine
becurile se sparg unul-câte-unul
două-câte-două trei-câte-trei
imediat după ce cade soarele
puteţi să staţi
aici
nu-i cine-ştie-ce dar e tot
ce am
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu