miercuri, 4 ianuarie 2012

poemul care nu se deschide

vorbim zi de zi despre poemul
care nu se deschide
detest cafeaua dar o beau împreună cu tine
înghiţind nod cu nod
durere cu durere
în văzul soarelui
al păsărilor uitate în grădină
al motanului prizonier

vorbim zi de zi
copacii au devenit ai noştri
ploile - ale noastre
nu ne vizitează aproape-nimeni
ne iubim între noi
ne trezim luăm micul dejun
eu îţi citesc ceva
tu asculţi căutându-ţi locul pe taburet


zi de zi
te minunezi că o femeie adevărată
căreia îi place orice mă bucură şi pe mine
căreia îi pasă nu numai din principiu

un răvaş pe care ar putea scrie orice
un mare secret o formulă căutată de secole
o cerere în căsătorie
o poezie mai frumoasă ca asta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

visul anei

dac-aș fi aproape singur pe-o insulă pustie aș vrea să vii cu mine să mergem la cofetărie să facem călărie să ridicăm o brutărie să fim astr...