cuib can-can căldare cuget
calmul păsărilor rare
vinul curge pâine sare
salcia mal - îi spui acasă
albul ochilor te lăsa
să te uiţi în tine însuţi
insul din ţinutu-acela
ce-nghiţit a fost de flăcări
fulgi de ciocolată - pare
pântecul ne ia-n primire
dimineaţa când cocoşii
lenevind în galantare
se hrănesc cu gândul palid
al bolnavului timid
morcovi ceapă orz şi roşii
poezia şi leproşii
linguri să-ţi îneci amarul
altul stă să cadă-n groapă
ne rugăm dormim şi iarăşi
ne mirăm întâi - mirare
cuib can-can cuget căldare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
ochii și da ochii și nu
ochii lui spun nu ochii ei spun da e dimineață se privesc în ochi și servesc masa are haina ruptă ea întreabă: a trecut ceva, nu? în grădin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu