cuib can-can căldare cuget
calmul păsărilor rare
vinul curge pâine sare
salcia mal - îi spui acasă
albul ochilor te lăsa
să te uiţi în tine însuţi
insul din ţinutu-acela
ce-nghiţit a fost de flăcări
fulgi de ciocolată - pare
pântecul ne ia-n primire
dimineaţa când cocoşii
lenevind în galantare
se hrănesc cu gândul palid
al bolnavului timid
morcovi ceapă orz şi roşii
poezia şi leproşii
linguri să-ţi îneci amarul
altul stă să cadă-n groapă
ne rugăm dormim şi iarăşi
ne mirăm întâi - mirare
cuib can-can cuget căldare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
sunt sensibil ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer ca o limbă peste cer zmoală cabotin ca un mare baladin ca un mare baladin ca u...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
#
când tot ce vreau să spun e ai răbdare cu mine o să mă fac bine o să mănânc soarele voi elibera animalele din grădina asta și nu voi ști ce ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu