eram purtaţi de o bicicletă pe strada spitalului

nici tu nici eu
nu mai fusesem niciodată acolo
deşi ne plimbam zi de zi
de la o graniţă la alta fără
să ne pese că ne-ar putea împuşca cineva

râdeai
râdeam şi eu
ne îmbiam unul pe altul
uneori scăpai din strânsoare şi nu te mai vedeam până a doua zi

râdeai
râdeam şi eu
ne îmbiam unul pe celălalt
uneori scăpai din strânsoare şi nu te mai vedeam până în ziua care urma

odată ai uitat să te mai întorci
aş fi vrut să vii râzând
şi şovăind de pe piciorul stâng pe piciorul drept să mă întrebi
unde rămăsesem