mă trezisem dintr-un vis despre care
n-aş putea spune foarte multe
o casă veche cu acoperişul
anapoda
o femeie plângând
ceva susurând deasupra cerului
mă trezisem aşadar gura
îmi era înfundată cu diamante
în stomac?
diamantele ajunsesera şi acolo aşa că
m-am târât cât am putut de repede până la frigider
mi-am turnat puţin suc de mere într-un pahar
după care l-am înghiţit
gura îmi era încă înfundată cu diamante
stomacul nu mai putea suporta
nu ştiam cine-mi plânge înăuntru şi cum aş putea
repara dezastrul ăsta stând acolo zi după zi
hârtii azvârlite în debara
praful de mai bine de şase degete se hotărâse să-mi pună capăt
merele creşteau cu repeziciune aşezându-se
astupând fiecare gaură
aerul se împuţina
diamantele zburau ca dintr-un aparat ultra-modern
ce-ai să faci acum
îmi spuneam
nu-mi mai pasă de creatura
dinăuntrul meu
sau de casa asta
în care ajunsesem
dintr-o altă voinţa decât a mea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
la sfâșit ce rămâne nimic din toate astea regele e mort praf și oastea dar tu ce credeai până la sfârșitul zilelor și-apoi în rai poet bun...
-
într-o zi o să accept totul ca și cum aș fi înțeles totul arcul unei naivități la care eu nu mă mai pot întoarce alerg la 6 dimineața în înt...
-
am ştiut atunci că Ruxandra fusese un caz fericit am ştiut că toţi ne vom fi citit poeziile cu teamă şi nepricepere din vârful unui bloc c...
where's everybody
in a village counting the circus employs on a lake, waiting the first circle in the summer, having no thoughts but not here i managed to let...
şi tu visezi creaturi şi încâlcituri de te pun pe gânduri? semnal că trebuie să te cauţi mai bine :)
RăspundețiȘtergere