pornind pe căi necurate, la un moment dat, cineva, va vedea
lumea asta ticsită cu dreptăţi de tot felul
(cu femei de tot felul la care nu poţi să ajungi niciodată)
ca alergând în urma unui vis cu mult fum
să nu mai amintim de Cioran
stau în capul patului, simt cele câteva oase care mi-au mai rămas
îmi vine să scriu
cu literă mare
Cine Ştie Când Dracu O Să Ne Mai Vedem
de parcă trebuie să-ţi stea cineva-n calea lactee
de parcă trebuie să rămână mereu ceva la care
să te gândeşti
ceva de rumegat
ceva pentru zilele de duminică
Închid ochii şi mă văd într-o casă mare -alta decât a mea-
am îmbătrânit teribil
miroase a mine - probabil am rămas singur
probabil aşa am fost dintotdeauna
Să nu fim pesimişti - a mai rămas puţină
mâncare
(a mai rămas puţină dorinţă)
a mai rămas puţină moarte
Scrisorile de "pleacă o dată!" sau "cine eşti dumneata?"
mă fac să simt că trăiesc
nu ştiu pentru ce
am în cerul gurii o senzaţie cum că toată viaţa mea am fost un
fricos
un pungaş ce se întoarce mereu cu mâna goală
Unde-mi sunt ochelarii?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu