Din balconul de vizavi te văd ca şi cum
Un aer nou ne-ar uni fără vreo nevoie de prăbuşire.
Te aud cum strigi pe rând tot felul de păsări
Despre care lumea mea n-a aflat.
Te uit doar pentr-un clipit, căci onglinzile-mi se cer
Curăţate.
Te simt cum strângi după mine.
După fiecare cădere.
După fiecare sticlă cu vin.
Un spirit eminamente întreprinzător
Va umple o sală de 3 ori cât toate schiţele mele.
Un foşnet îmi va aminti de străinul de la etajul patru
Pe care ea-l iubeşte-atât de mult.
Fără să ştie cine e.
Fără să ştie despre ce scrie.
Fără să ştie ce îl ţine-nchis
Într-o bucătărie cu muşama şi scrumiere vechi.
Aş vrea să devin spărgător profesionist peste noapte.
Să trec de cele patru încuietori şi să-l surprind
În timpul ritualului său.
Să-l execut, lăsând în urmă un bilet.
Să mă caute.
Dat fiind că sunt cine sunt,
Pot repeta operaţiunea cu mult peste media normală,
Lustruind cu cârpele mele de peste 12500 de ori într-o singură
Zi.
Depăşind, ce-i drept, doar cu puţin,
Cele 10 milioane de nunante disponibile pe o paletă,
Creierul meu va isca mici certuri între cele două treimi ce,
Îmi place să spun, nu sunt (deloc) ale noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu