a fost odată ca niciodată tristețe
tristețe e prieten cu tine
te cunoaște, îți știe pasul, îți știe gândurile
gândurile, castelele astea de nisip care nu te lasă să fii om cu tine
tristețe te dibuiește indiferent de ceas
știe, vede, nu râde, nu vorbește-n plus
stă cu tine și numără
1, 2, 3, 1, 1, 2, 1, 1
a fost o dată un băiat trist
cu ochi mari și vise cât un desert mai mare
a fost o dată
o zi care le-a-ncăput și pe celelalte
în care am făcut baie
am stat sub soare
am văzut minunea din om
a fost odată o fată tristă
e-atât de gol aici că am adus flori de pe câmp și gânduri de la cerbii mai mari
am de deschis ferestre și uși și
am de rămas moale în fața lumii
să fii cald, asta-i șmecheria, dacă e vreuna
să fii blând
să nu strângi din dinți, chiar dacă poți
și iartă-ne nouă greșelile noastre cum și noi iertăm
da nu iertăm că doare și
de ce nu sună ea să-și ceară iertare
și să stăm mai multe ore decât intră-ntr-o lună
cu ochii la cer
suntem la fel
suntem la fel
ca vara
ca varul
ca vinul
ca păsările
indiferent câte cuvinte
nu se-ncălzește împăratul
pe împărat îl încălzesc uitările și apa de mare
uitările și prietenii imaginari
a fost o dată
hai să facem haz de necaz și să vedem de mai multe ori pe săptămână
hai să spun și să fie bine cum e
a fost o dată
tristețe
a fost o dată
ca niciodată
o poveste despre oameni care seamănă
a fost o dată luna
a fost soarele
a fost o dată cuvintele
au fost o dată iertările
au fost o dată
ca niciodată
finaluri
finaluri
finaluri
tristețe
schimbată-n altceva
pe fețele oamenilor care ascultă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu