mi-am amintit de Zglobia şi închiderea ei
în cochilia necunoscutului de dincolo
de mlaştini
vineţie şi a nimănui
a ei, a lui, a moşului ce-mi spui că te-ar fi vizitat
e frig aici, e frig
şi iernii-i arde de balade
bal bule bombe scoate-mi aripa
ramuri de brad
ramuri de prun
ramuri de viaţă şi Neptun
se uită-n noi şi râde-ntreg
din zi în zi
încolăciţi
făcând în ciudă unei lumi/plecăm
călătorie
rugăciuni
şi coridoare/surd
apun toate minciunile
mi-am adunat în grabă rufele
mă mut
şi luna mă primeşte-n sine
mi-am scurs în grabă ochii/acum
te văd
întorc ceasul ciudat pe partea cealaltă şi-aştept
că florile să-nceapă să se certe
că toate ce se cern să-ţi strige numele
pe care ţi-l cunoşti doar tu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
spune, fii liber ca o caracatiță în marțea asta fii liber treci tu pe la mese și întreabă-mă, eu n-o să-ți mai răspund aș putea să știu cine...
-
suntem puntea fără să știm trecem prin timp cu timpanele pline de griji un elefant îmi arată calea seamănă cu mama, cu tata, cu bunicii când...
-
mergi tu să aduci o lumânare? chiar trebuie? doar n-o să stăm aşa, în beznă, o zi şi-o noapte de unde ştii cât are să ţină? nu ştiu atu...
iubire
iubire uitare și așternut pădure un cerb pierdut un diamant ce stă doar în frunte acolo îl vei găsi călătorind călătorind cu picioarele goa...
genial
RăspundețiȘtergere